Despre copleșire și recentrare
Scriu rândurile astea după o zi în care m-am simțit copleșită. În coșul de „probleme urgente și importante” și coșul de „probleme non-urgente și non-importante, dar care totuși îți stau pe cap” au fost azi mult prea multe. Ambele coșuri au dat pe dinafară. Am ajuns acasă extenuată. Dintre toate problemele de azi, am intrat pe ușă cu una în minte, aparent neimportantă, dar care voia să le acopere pe toate. Am fost rugată să cumpăr un cadou în numele altcuiva, de la o bijuterie din apropiere. Am intrat pe fugă, programul lor se încheia în 10 minute, așa că am luat ceva drăguț, însă de o mărime nepotrivită. Primul meu gând a fost, „E în regulă, sigur poate să fie schimbat”. Însă următoarele gânduri nu au fost atât de prietenoase cu mine: „Nici măcar atât nu poți face?”; „Niciodată nu ești atentă”; „Acum trebuie să mergi din nou și iar pierzi timpul”; „Nimic nu poți face bine”; „Din atâta te frustrezi așa de tare?”. Iar mai apoi: „Ești mult prea critică cu tine, credeam că am trecut deja de asta”- spus, evident, tot pe un ton critic.
Am greșit mărimea unei bijuterii care poate fi schimbată. A fost o mică greșeală, din neatenție. Însă a catalizat o cascadă de voci critice. Lucru care mi se întâmplă uneori, atât în greșelile mici, cât și în cele mai mari. Mi-a luat puțin timp ca să îmi dau seama ce se întâmplă. Nu puteam să fac nimic fără să mă gândesc cât de frustrată sunt că am greșit. Am tras aer adânc în piept de câteva ori. Chiar era doar o mică greșeală. Mi-am propus să nu mai ascult ce-mi spune mintea pentru moment și să fiu întru-totul concentrată la ce aveam de făcut în momentul respectiv. Folosesc acest mic exercițiu de recentrare sau mindfulness de fiecare dată când simt că vocile critice vorbesc mult prea zgomotos în mintea mea. Încep prin a conștientiza ce se întâmplă („Sunt într-o spirală de voci critice”), a mă concentra timp de câteva secunde pe respirație („Sunt aici, nu în mintea mea”) și apoi în a mă imersa total în ceea ce fac în momentul respectiv („Acum citesc, și îmi propun să mă focusez pe asta”). Nu tot timpul e ușor. Uneori vocile critice sunt atât de puternice încât trebuie să apelez la alte strategii. Însă, cu timpul, devine din ce în ce mai ușor. Iar asta se pune în coșul cu „big and important achievements”.