La drum cu valorile mele
Anul acesta am ajuns în situația în care a trebuit să aleg un drum diferit față de o persoană importantă pentru mine. Deși țineam una la alta, modurile în care ne doream ca interacțiunea noastră să continue nu erau similare. Erau chiar opuse. Iar aici a intrat în joc ajutorul terapiei. Învățasem în procesul meu terapeutic că unele alegeri din viața noastră vor fi luate în funcție de valorile noastre, de ce e cu adevărat important pentru noi. Iar ce e important pentru mine este să-mi respect propriile nevoi, propriul mod în care îmi doresc să îmi trăiesc viața. În discuția de despărțire nimic nu s-a simțit ușor, nimic nu s-a simțit plăcut. „Ce să se simtă plăcut în a urma un drum diferit față de cineva la care țin?”, mă gândeam. Și, în același timp, ceva din mine se simțea ascultat și văzut. Ceva din mine se bucura că aleg să fiu alături de mine, pe propriul meu drum.
După câteva luni, bineînțeles, am rămas cu mine și cu propriile mele gânduri care mai apăruseră și în trecut. „Dacă nu am luat alegerea corecta?”, „Dacă nu am luptat destul de mult?”, „Dacă ar fi trebuit să încerc mai mult?”. Sună obositor, nu? M-a luat prin surprindere că deși alegerea mea a venit din cele mai profunde valori ale mele, tot aveam dubii. Iar aici a intrat din nou în joc terapia. Am putut afla că aceste gânduri nu sunt legate în mod strict de această alegere, ci sunt întrebările de îndoială de sine pe care am învățat pe parcursul vieții să mi le pun. Ca o încercare de a găsi o explicație pentru ce s-a întâmplat, iar cea mai plauzibilă explicație devenind aceea că eu am făcut ceva greșit. Apoi, pasul pe care l-am urmat, și care cu timpul a ajuns să se simtă din ce în ce mai natural, a fost auto-compasiunea. Acea compasiune și înțelegere pe care i-aș acorda unei prietene foarte bune care trece prin aceeași situație. Aș învinovăți-o? Din contră, știu că i-aș zice că e normal să îi fie greu și că a făcut tot ce a putut mai bine. Așa că asta am făcut: mi-am recunoscut durerea care acompania neîncrederea în mine, mi-am adus aminte că există și alte persoane care trec prin situații similare, care mă înțeleg, și mi-am dat voie să simt fără să mă judec.
A fost un parcurs greu, pe alocuri dur, în valuri. Dar acest parcurs a scos din mine conectarea cu propriile valori, cunoaștere și auto-compasiune. Mi-am dat seama cât de diferit gestionez acum greutățile din viața mea, odată ce am acumulat uneltele potrivite.