Darul
A fi prezent. Se poate referi la a participa la ceva, la a fi fizic într-un loc. În câte locuri a fost corpul tău prezent azi? Dar mintea?
A fi prezent. A fi conștient de cele întâmplate și a participa activ la acțiuni.
A fi prezent. Pentru mine asta e una dintre esențele terapiei. Nu pot defini acest lucru pentru că e ca și cum aș încerca să pun degetul pe un moment și să spun că acela e prezentul. Poate că prezentul nu e neapărat un timp în sine ci doar o negare a posibilității de a fi în trecut sau în viitor. Mintal nu privești nici amintiri nici posibilități viitoare ci privești orice se întâmplă în afară.
***
”Aaron Chenga?”
Cineva se ridică din bancă și nu spune nimic. Profesoara de istorie se uită peste ochelari apatică și întreabă.
”Războiul Rozelor. Cum a pornit?”
”….”
”Nu știi răspunsul?”
”….”
”Ai putea să îmi spui despre el orice altceva? Care au fost țările implicate?”
”…”
”Mda, am înțeles. Stai jos. 2 sau absent?”
”….”
”Absent deci.”
****
”Ce-i cu tine bă Aaron? De ce nu răspunzi la ore?”
”…”
”Alooooo…E cineva acasă?”
”Lasă-l că nu e cu noi. S-a dus pe altă lume el.”
****
Pe altă lume? își spune Aaron. Unde să fiu? Sunt chiar aici! Sunt cu voi! Sunt…sunt la înmormântarea mamei. Uite cum o pun în mormânt. Cum a ajuns ea o cutie simplă din lemn și parcă toți văd deja doar asta din ea. Dar e mama mea! Vă rog nu o lăsați să se ducă acolo! Trebuie să rămână aici unde sunt și eu! Unde sunt…
După ce au înfipt crucea în mormânt a început să picure.
Sunt… sunt acasă cu Vlad, fratele mai mic. El iar plânge și nu știu ce să îi fac. Tata a plecat de acasă și nu s-a întors de două zile și nu știu ce să fac…unde să mă duc…cum să fiu.
E apă la picioare și se ridică destul destul de repede. Nu știu să înot.
Sunt… sunt câteva zile de când nu știu ce am făcut. Oare de ce simt durerea asta în piept? Ce mai fac prietenii mei? Nu îmi amintesc să fi stat cu ei în ultima vreme. Pe telefon văd multe mesaje de la ei. Cred că ar trebui să le răspund. Dar ce să le răspund? Unii mă întreabă cum sunt dar eu nu știu.
A trecut apa deasupra capului și nu pot să mă duc la suprafață.
Sunt: ”…”
***
”Aaron! Ești cu mine?”
Nu știu cine e doamna din fața mea dar dintr-o dată parcă am ieșit afară de sub o mare în furtună.
”Sunt.”
Doamna zâmbește.
”Bun. Chiar văd asta acum. Mai stai încă puțin cu mine.”
Părea drăguță. Avea un carnețel pe care notase ceva.
”OK.” Dar simțeam cum mă duc iar sub valuri.
”Știu că ți-e greu să fii în conexiune cu tot ce se întâmplă în prezent, dar doar un minut vreau să mai rămâi aici cu mine.”
”Bine, încerc.”
”Vreau să îți ofer ceva. E un ursuleț micuț. Vreau să te uiți la el și să îmi spui trei lucruri despre el. Câți ani are, ce meserie are și ce simte.”
”Are 13 ani, e agent secret și se simte…nu știu sincer.”
”Încearcă să îți imaginezi cum s-ar simți un animăluț în mâinile tale.”
”Singur.”
”Ai vrea să îi spui ceva să se simtă mai bine?”
”Nu știu…I-aș spune: uite că sunt aici cu tine. Și cred că l-aș strânge în brațe să simtă asta. Și i-aș mai mai spune: și tu ești aici cu mine și vreau să fii fericit.”
”Foarte bine, Aaron. I-ai arătat că ești prezent și că îți pasă de el.”
”Nu știu dacă pot fi așa tot timpul.”
”Când nu mai poți fi aici cu gândul ai putea începe să observi să ai plecat și după să te reîntorci. Ca să îți dai seama că ai plecat poți să te întrebi din când în când cum se simte ursulețul acum. Dă-i de știre printr-o altă îmbrățișare că încă ești aici.”
”OK. Pot încerca”
”Vrei să încerci asta încă o dată acum?”
Strâng ursulețul în mână.
”Sunt aici”.
****
A fi prezent. A ne oferi o întrebare pe care de multe ori uităm să o punem. ”Cum ești?”. ”Sunt.”