Despre auto-compasiune
Despre auto-compasiune - Andreea HenciuReading time: 5 minutede Andreea Henciu
Dr. Kristin Neff definește auto-compasiunea ca fiind acea abilitate de a fi amabil și înțelegător cu tine însuți atunci când te confrunți cu eșecurile personale. Să fii înțelegător cu tine însuți nu e diferit față de a fi înțelegător cu alte persoane. De fapt, presupune să acționezi în același mod față de tine însuți, cum o faci cu ceilalți, atunci când treci prin momente dificile, eșuezi sau observi ceva ce nu îți place la propria persoană.
Poate până acum ți-ai ignorat durerea în acele situații, dar cum ar fi să te oprești un moment și să-ți spui “în acest moment îmi este greu” sau “acest lucru este foarte dificil acum”? Te-ai întrebat vreodată “cum pot să mă consolez și să am grijă de mine în acest moment”?
Uneori, când persoanele cu care lucrez îmi povestesc despre o situație dificilă, le întreb: “ce ai spune unei persoane dragi care s-ar afla în aceeași situație, ori una similară?”. Răspunsul lor e, aproape de fiecare dată, același: “aaa, păi asta e simplu”. De ce e mai simplu să oferim compasiune altora și nouă nu? Sigur, pot fi multe aspecte în spatele întrebării, dar voi enumera mai jos câteva dintre neînțelegerile care pot apărea atunci când vine vorba de compasiunea îndreptată către sine:
Auto-compasiunea nu înseamnă să iți plângi de milă
Să îți plângi de milă înseamnă să te scufunzi în dificultățile personale, să crezi că doar ție ți se întâmplă ceea ce ți se întâmplă. Compătimirea de sine vine cu un simț al izolării, se pierde viziunea de ansamblu, că și alte persoane au dificultăți în viața de zi cu zi, iar acest aspect accentuează suferința. Pe de altă parte, auto-compasiunea permite persoanei să vadă experiențele proprii relaționate cu ale celorlalți, fără ca sentimentele de izolare și deconectare să fie prezente. Mai mult, prin adoptarea acestei perspective, se creează un “spațiu mental”, din care poți observa obiectiv și distanțat (distanțat ca opusul imersării în problemă) contextul mai larg al existenței umane.
Auto-compasiunea nu înseamnă indulgență
Probabil te gândești că auto-compasiunea e egală cu auto-indulgența. De exemplu, poate ți s-a întâmplat să ai o zi grea la muncă și să vii acasă și să te “recompensezi” cu o serie de filme și o cutie de înghețată. Totuși, nu asta înseamnă auto-compasiune, ci mai degrabă să îți dorești o viață împlinită și sănătoasă, pe termen lung.
Auto-compasiunea nu înseamnă stima de sine
Stima de sine se referă la sentimentul valorii personale, la cât de mult ne place de noi înșine. Fără doar și poate, nici o stimă de sine prea scăzută, dar nici prea ridicată, nu sunt sănătoase. Auto-compasiunea e diferită de stima de sine prin faptul că nu se bazează pe evaluări. Ne oferim compasiunea pentru simplu fapt că suntem ființe umane și merităm înțelegere, nu pentru că avem anumite abilități sau calități care ne fac demni de această înțelegere - nu este dependentă de circumstanțe exterioare. Este important de menționat că, spre deosebire de stima de sine, auto-compasiunea este asociată cu o mai mare reziliență emoțională, cu o cunoaștere a sinelui mai precisă, cu o preocupare față de îngrijirea celorlalți mai mare, precum și cu mai puține reacții alimentate de furie.
Ca să practici auto-compasiunea, e important să știi că aceasta este o practică a bunei voințe, iar scopul nu e obținerea stării de bine (sigur, uneori se întâmplă și acest lucru, dar nu acesta este obiectivul final). Dacă te folosești de această practică ca să faci durerea să dispară, lucrurile se pot înrăutăți, sau vei fi dezamăgit/ă. Obiectivul este să accepți momentul așa cum e, să adopți o atitudine plină de bunătate și să ți minte că existența umană este imperfectă.
Cum pot practica auto-compasiunea?
Un bun exercițiu de început e să îți vorbești în momentele dificile la fel cum i-ai vorbi unui prieten sau persoane dragi. O altă metodă eficientă este să explorezi auto-compasiunea prin scris: de exemplu, ai putea să scri sinelui tău o scrisoare, din perspectiva unui prieten (real sau imaginar). Din această perspectiva de acceptare și blândețe, încearcă să te focusezi pe situația ori lucrurile care nu îți plac la tine. Ce ar avea de zis acest prieten?
Pe parcursul a câteva săptămâni, încearcă să observi când folosești critică sau judecăți atunci când apare acel discurs interior, și reformulează-l într-o manieră mai prietenoasă. Poți folosi un jurnal pentru asta. Orice metodă ai alege, e important să ști că e nevoie de perseverență pentru a schimba un tipar vechi de gândire. Dacă ai fost critic/ă cu tine mult timp, cel mai important pas e să observi când apare acest discurs, și să-l înlocuiești cu unul mai blând. Probabil nu vei reuși de fiecare dată, dar schimbarea începe cu o intenție.
„It’s like a mother, when the baby is crying, she picks up the baby and she holds the baby tenderly in her arms. Your pain, your anxiety is your baby. You have to take care of it. You have to go back to yourself, to recognize the suffering in you, embrace the suffering, and you get a relief.”
— Thich Nhat Hanh