Presiunea lucrurilor grele
Presiunea lucrurilor grele - Ioana BoldeaReading time: 3 minutede Ioana Boldea
Stând întinsă pe podea mă gândesc la cele patru persoane diferite ce mi-au spus pe parcursul a două zile că trebuie să facă lucruri grele. Că sunt puternice și trebuie să ducă în spate lucruri grele. Doar atunci o să simtă satisfacție. Doar atunci vor putea primi apreciere. Doar atunci o vor merita. Și ghici ce, jumătate din persoanele astea sunt clienți și jumătate sunt terapeuți. Iar dacă e să recunosc în sfârșit... a cincea sunt eu.
„Pot să văd când altcineva ar trebui să ia o pauză, dar pare că asta nu mi se aplică mie”; „dacă altcineva ar face munca pe care o fac eu, aș zice că face prea mult – dar mie mi se pare normal să duc atât”; „dacă sunt capabil/ă să fac ceva ce e greu, e responsabilitatea mea să fac asta.”
Observ presiunea care vine la pachet: să facem mai mult, să fim mai buni. Și observ oboseala. De fapt, o simt (probabil motivul pentru care am ajuns să stau întinsă pe podea).
De ce simțim că doar lucrurile grele sunt valoroase? De ce credem că atunci când ceva merge ușor, lin, nu e destul de relevant pentru a fi remarcat? Intru pe google pentru a încerca să găsesc o explicație și ce găsesc sunt următoarele titluri:
The Amazing Benefits of Doing Hard Things
Why Doing 'Hard Things' Makes You Stronger
4 Reasons You Need to Keep Doing Hard Things to Be Happy
Și deși înțeleg încotro vor titlurile astea să ducă (să acționăm conform valorilor noastre se va simți deseori dificil), nu pot să nu mă tensionez când le văd. Pentru că pentru oamenii cu care am vorbit pare că a face lucrurile grele a devenit norma. În așa măsură încât a le face pe cele ușoare nu mai e o opțiune. Și a recunoaște că vrem ca viața să fie mai ușoară ar fi o recunoaștere a propriei noastre slăbiciuni (a se citi 'umanități').
Pe când... și aici mă străduiesc să găsesc reversul, atunci când vocea mea critică intră în acțiune: „Doar nu o să concluzionezi că nu trebuie să facem lucruri grele! Vrei să zici că ar trebui pur și simplu să ne lăsăm pe spate în scaun și să nu mai facem nimic? Să cădem în complăcere? Viața e grea și asta e, acceptă și înghite. Ăsta e momentul perfect să te oprești din scris.”
Nu. Ce vreau eu e să pun lucrurile în context: dacă ești în situația în care viața se simte o înșiruire de versanți montani abrupți, de cățărat, fără pauze de respiro, fără porțiuni de mers relaxat pe plan drept, fără stropi de bucurie, cu iluzia că la un moment dat (dar niciodată acum) vei obține ceea ce îți dorești... atunci știu cum se simte. Toți 5 știm cum se simte. Și cu siguranță mai mulți oameni din lumea asta resimt aceeași presiune ca și noi.
E ok să-ți dorești ca viața să fie mai ușoară uneori. E ok să vrei să intercalezi greutatea cu ușurința. Valoarea ta nu stă în câte lucruri dificile tai (fără efort, că e mai cool) de pe listă. Și poți să primești și să-ți oferi apreciere chiar și atunci când nu duci pietroaie în spate.
Dacă și tu te întrebi ce ne-a făcut să vedem greul ca fiind singura opțiune satisfăcătoare, haide să explorăm împreună.
