Ambivalența față de schimbare
Poate că stai, de o vreme, cu gândul că ai vrea să faci o schimbare în felul în care arată acum viața ta, iar poate că această schimbare ia forma sau direcția căutării sprijinului unui terapeut. Poate că acest gând e acum precum un acrobat pe sârmă fină, blocat, încordat, obosit. Poate că, de ceva timp, privind în jos, vede anxietatea, tristețea, gândurile grele, iar asta îl imobilizează.
Poate că pentru tine, anxietatea este acolo de atât de mult timp încât nu mai știi cine ești fără ea. Nu mai știi încotro să virezi dacă nu îți ghidează ea drumul. Te simți pierdut/ă, mic/ă, una cu experiențele tale dificile. Poate că cercul în care stai e mic, înghesuit, neplăcut, și totuși familiar. Predictibil. Cunoscut.
Sau poate că rușinea față de a vorbi despre lucrurile care dor e așa de mare încât îți spune că mai bine le ții pentru tine. Că altfel cineva, chiar și un terapeut, ar putea râde de ele și ar putea să le închidă și mai adânc în tine.
Poate vine gândul că nu e momentul potrivit, că nu ai timp pentru asta acum.
Sau poate că simți vinovăție față de a vorbi despre lucruri prin care ai trecut. Poate că te gândești că „astea nu sunt probleme”, că „ocupi timpul degeaba” sau că „pentru alții este mult mai rău”.
Salută orice gând care apare. Și apoi vezi dacă în vreun colț, oricât de mică, este acolo și o parte din tine care tânjește spre altceva. Care visează, care se întreabă, care e curioasă. Care speră.
Și află că e așa normal să porți în tine două părți. Se numește ambivalență față de schimbare.
Și ce ar fi să îți spunem că e în regulă? Că au loc și toate aceste frici în cabinet. Că le mai punem un scaun, o pernă, un pahar cu apă. Că uneori un salt de încredere are în el multă neîncredere, teamă și îndoială?
Pentru că poate că de partea cealaltă a drumului în fața căruia stai se află o viață cum încă nici nu îți dai voie să îți imaginezi. Poate că acolo stă o conversație valoroasă, un om care îți va aduce o perspectivă nouă, o trupă preferată, o carte care așteaptă să fie scrisă. Sau poate că nici nu știi ce stă acolo, iar asta vine cu o oarecare curiozitate. E în regulă să îți fie teamă să începi și e în regulă să începi fiindu-ți teamă. Amintește-ți de ce se merită. Amintește-ți de ce și de cine te aduce mai aproape. Gândește-te la cum ar putea arăta viața ta dacă ai rămâne pe drumul de acum și la cum ar putea arăta dacă ai face un pas înspre schimbare.
Întreabă-te ce ți-ai dori pentru cineva drag care ar trece prin asta. Ce și-ar dori cei dragi pentru tine. Iar dacă e acolo o parte din tine care vrea să îndrăznească, întreab-o de ce ar avea nevoie pentru a crește.
