Uneltele meseriei
Cu toate că sunt psihoterapeut, uneori au existat perioade mai puțin plăcute în viața mea de zi cu zi. Am realizat că a fi psihoterapeut nu înseamnă a simți mai puțin emoțiile, a gestiona ușor situațiile dificile sau a fi mai puțin vulnerabil în fața unor greutăți. În schimb, a fi psihoterapeut înseamnă să ai la îndemână “unelte” ce te pot ajuta în fața unor obstacole ce par greu de combătut. Și eu ca și mulți dintre voi, în unele situații în care îmi doresc să excelez, ajung să mă critic și îmi apar în minte tot felul de gânduri – “nu ai făcut suficient de bine”; “niciodată nu faci lucrurile perfect”; “de ce nu ești și tu ca x persoană?”. În fața gândurilor mă simt copleșită și apar emoții precum rușine, deznădejde și frică. În astfel de situații, “unealta” care mă ajută și în care îmi găsesc liniștea este autocompasiunea (sau compasiunea față de sine). Autocompasiunea presupune să fim calzi și înțelegători cu noi atunci când trecem printr-o suferință sau când lucrurile nu se întâmplă precum am sperat. Astfel în situațiile dificile îmi conștientizez durerea/suferința pe care o resimt. Apoi normalizez această suferință deoarece face parte din experiența noastră umană și îmi spun că “nu sunt singură și alți oameni resimt suferință iar aceasta face parte din natura noastră.” Un alt pas important este să mă înțeleg și să mă accept așa cum sunt, chiar dacă am defecte. Nu e tot timpul ușor să ne amintim de aceste lucruri sau să ne oferim compasiunea de care avem nevoie, însă autocompasiunea este o abilitate la fel ca oricare alta – poate fi învățată.